Caut aripi pentru semi-maraton. Și o mâna de ajutor, pentru cei care au nevoie de ea.
Miruna Stănculescu Fundația HOSPICE Casa Speranței
Doamnelor și Domnilor, din ciclul „ce face un psihoterapeut cognitiv comportamentalist cu frica lui de moarte?”, am onoarea să vă răspund: o apucă cu strășnicie de gât și aleargă cu ea la semi-maraton. Pentru HOSPICE Casa Speranței. Așadar, pentru că nu am nici cea mai mică șansă să prind din urmă vreun alegător de frunte și nici energizante nu mai beau (că am și eu o vârstă) mă rog domniilor voastre să “îmi dați aripi”. Cum faceți asta? Susținându-mă prin donații. Fiecare bănuț venit de la voi va ajuta atât echipa Hospice să ajute semeni aflați în dificultate, cât și blonda cognitiv-comportamentalistă aci de față să se încăpățâneze să parcugă cei 21 de kilometri. Aștept aripi de la voi, cât mai solide că deh, nici blonda nu mai e chiar la prima tinerețe.
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul
Fundația HOSPICE Casa Speranței
HOSPICE Casa Sperantei este o organizatie de caritate neguvernamentala infiintata la Brasov, in anul 1992, la initiativa britanicului Graham Perolls, cu scopul introducerii si dezvoltarii serviciilor specializate de ingrijire pentru bolnavii incurabili in stadii avansate. Este prima unitate de acest fel din Romania si centru de excelenta pentru Europa de Est, in domeniul ingrijirii paliative.
Susține serviciile de îngrijire furnizate de HOSPICE Casa Speranței
HOSPICE Casa Speranței oferă servicii de îngrijire paliativă copiilor și adulților care suferă de boli incurabile. Serviciile sunt oferite în centre de zi, ambulatorii și unități proprii pentru internare din Brașov și București, la domiciliul pacienților și în spitalele partenere. Întregul sprijin al fundației este gratuit și oferit necondiționat bolnavilor și familiilor acestora, indiferent de condiția materială, starea socială și mediul din care provin pacienții. HOSPICE este o casă, un refugiu și un simbol care ne amintește tuturor că nu suntem singuri și că ne putem alia pentru a crea clipe de normalitate, atunci când până și lucrurile banale ajung să fie facute cu un efort uluitor.
