Ajută un om cu o boală incurabilă! Donează și tu!
Mihai Voinea Fundația HOSPICE Casa Speranței
Era o seară caldă de vară, la mijlocul lui iulie, în 2010, fix înaintea admiterii la medicină. Am început să alerg de nevoie.
„Ai grijă să nu îți rupi picioarele”, mi-a spus tata înainte să ies pe ușă.
Trebuia să mă relaxez, să îmi temperez mintea.
Am descoperit rapid că alergarea e o formă de meditație activă.
De atunci, am descărcat stresul în asfalt de mii de ori.
Întotdeauna am fost un practicant al sportului de orice fel, mare fan al mișcării, dar niciodată nu mă împăcasem cu alergarea. Aveam impresia că este doar pentru cei care vor să dea jos surplusul caloric.
În noiembrie 2012 am început să alerg mai serios, atunci m-a prins „microbul” după ce citisem povestea unui român care alergase primul maraton, dar mi-a luat ceva să îmi dresez creierul să perceapă altfel distanțele alea ireale la care aveam să-l supun.
Până în 2017, alergarea a fost hobby-ul meu principal. La primul și al treilea ultramaraton, pe Transfăgărășan, am făcut fundraising pentru Hospice.
Apoi, când am alergat 102km din Vidin, Bulgaria până în Craiova, în 2015, am strâns 4 mii de euro, împreună cu câțiva prieteni și colaboratori, pentru Spitalul Județean de Urgență din Craiova.
Anul acesta mă antrenez pentru prima mea cursă de triathlon, distanță IronMan. Adică 3,86 km de înot, 180 km de bicicletă, 42,195 km de alergare. 226 km de efort în total, cu un timp limită de 16 ore.
Evenimentul XMAN România 2017 (www.xmanromania.ro) va avea loc pe 10 iunie, la Oradea și mi-am promis că trebuie să ajut bolnavii de cancer din nou.
Susțin HOSPICE Casa Speranței pentru a treia oară prin acest proiect.
Vreau ca atunci când voi strânge din dinți să mai fac un pas, să știu că pun umărul la ceva mai mare decât mine.
După 6 ani și ceva petrecuți în facultatea de medicină, am încercat să nu devin un robot, imun la durerea oamenilor din jurul meu. Am văzut bolnavi cu diferite povești, diverse dureri și oameni care mai aveau foarte puțin de trăit.
Puțini, însă, aveau parte de tratamente care să le amelioreze chinul pe parcursul ultimelor săptămâni sau luni de viață. HOSPICE Casa Speranței exact asta face.
Cu ce se ocupă HOSPICE Casa Speranței?
Cu îngrijirea paliativă, care vizează îmbunătățirea calității vieții pacienților și familiilor acestora atunci când se confruntă cu problemele unei boli incurabile, prin îngrijire medicală pentru pacient, sprijin social și consiliere psiho-emoțională și spirituală pentru pacient și aparținători.
Cancerul rămâne, pentru mine, cea mai devastatoare boală de pe planetă. E terifiant, iar greutatea cuvântului atârnă greu pe sinapsele oricui.
Ajută un om cu o boală incurabilă! Donează și tu.
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul