Daca ei pot, pot si eu!
Marius Furceanu Fundația HOSPICE Casa Speranței
Atletul Emil Zatopec spunea: “Daca vrei sa castigi ceva, alearga 100 de metri. Daca vrei sa experimentezi o noua viata, alearga un maraton”.
Atunci cand alerg ma incearca tot felul de trairi si am ocazia de fiecare data sa experimentez cunoastere de sine, echilibru si noi limite, atat fizice cat si mentale.
Pe 4 octombrie, voi face parte din cea mai mare echipa de la Maratonul Bucuresti - HOSPICE, intr-un efort de a strange cat mai multe donatii pentru copiii si adultii care se confrunta cu o boala incurabila.
Maratonul este pentru mine o provocare prin care imi doresc mereu sa-mi depasesc limitele. Alaturarea si sustinerea mea pentru HOSPICE Casa Sperantei este un gest mic, dar care sper sa aduca o contributie valoroasa pentru cei care se straduiesc in fiecare zi sa aiba grija de cei in nevoie.
Am certitudinea ca impreuna putem insenina chipuri si alina putina suferinta.
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul
Fundația HOSPICE Casa Speranței
HOSPICE Casa Sperantei este o organizatie de caritate neguvernamentala infiintata la Brasov, in anul 1992, la initiativa britanicului Graham Perolls, cu scopul introducerii si dezvoltarii serviciilor specializate de ingrijire pentru bolnavii incurabili in stadii avansate. Este prima unitate de acest fel din Romania si centru de excelenta pentru Europa de Est, in domeniul ingrijirii paliative.
Susține serviciile de îngrijire furnizate de HOSPICE Casa Speranței
HOSPICE Casa Speranței oferă servicii de îngrijire paliativă copiilor și adulților care suferă de boli incurabile. Serviciile sunt oferite în centre de zi, ambulatorii și unități proprii pentru internare din Brașov și București, la domiciliul pacienților și în spitalele partenere. Întregul sprijin al fundației este gratuit și oferit necondiționat bolnavilor și familiilor acestora, indiferent de condiția materială, starea socială și mediul din care provin pacienții. HOSPICE este o casă, un refugiu și un simbol care ne amintește tuturor că nu suntem singuri și că ne putem alia pentru a crea clipe de normalitate, atunci când până și lucrurile banale ajung să fie facute cu un efort uluitor.
