Alerg Semimaratonul Brasov Intersport pentru HOSPICE Casa Sperantei - achizitia unei HOSmasini
Maria Rus Fundația HOSPICE Casa Speranței
Sunt la start. Am atac de panica, dar incep sa alerg. Incerc sa imi controlez ritmul. Primii km trec repede. Zic ca sunt in forma.
Brusc abia mai respir si imi doresc sa se termine. Nu mai imi simt gambele. Acelasi genunchi drept incepe sa ma doara. Fiecare pas ajunge sa fie un efort de vointa. Dupa 5 km le accept pe toate si ma linistesc. Imi gasesc iar ritmul. Chiar e frumos aici, imi zic!
Dupa 12 km incep sa obosesc. Picioarele parca alearga fara mine pana pe la km 16. Mai e mult?! Mai e mult?! Si ajung la km 18. Nu se mai termina. Imi vine sa plang, dar efortul ar fi prea mare si pierd energie aiurea.
Incep sa cred ca distant e inumana dar ajung la ultimul km. E cel mai lung. Mai lung decat celelalte la un loc. Trag de mine. Gata. Finish.
Ma opresc. Calc in gol. Tamplele imi pulseaza. Sunt epuizata. Dar nu mai conteaza! Tocmai am reusit sa pun roata, sau portiera, sau volanul HOSMasinii care va ajunge la cineva care sufera de o mie de ori mai tare.
Sustine-mi cauza si doneaza! Conteaza fiecare banut.
Ma bazez pe tine si pe prietenii tai!
Read the story below or recommend this campaign to your friends.
in benefit of